• Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
28. ianuarie, 2015.
Trupa Harag Gyorgy a produs o nouă operetă clasică maghiară - critica lui Vasile Andreica

Conform tradiţiei, trupa maghiară Harag Gyorgy a Teatrului de Nord a produs un nou spectacol muzical – să-l numim “operetă“, pentru că aşa intitulează maghiarii genul – spre a fi lansat în seara de Revelion.

De data asta a fost aleasă o “aventură veneţiană“ scrisă de Eisemann Mihaly şi Szilagyi Laszlo în 1934: “En es a kisocsem” (tradus pe afiş “Unchiul şi nepotul”, ceea ce e cam impropriu: o traducere mai în spiritul situaţiei ar fi “Eu şi frăţâne-miu”).

Anii ‘30 au fost plini de musicaluri la Budapesta, multe dintre ele rămânând piese clasice pentru trupele maghiare de teatru din Ungaria şi împrejurimi. Szilagyi Laszlo, de pildă, lansa câte o astfel de “comedie cu cântice” pentru fiecare stagiune, genul atingând un mare grad de manierism, similar cu cel al teatrului bulevardier francez din care autorii unguri pastişează adesea.

Exemplul de faţă este ideal pentru a ilustra ideea: avem situaţii comice convenţionale (fata rea îndrăgostită din capriciu, părinţii căpoşi, un cuplu burlesc de detectivi, o subretă libertină, travestiuri, quiproquo, tot arsenalul îndelung verificat în comedia lejeră) şi melodii uşor fredonabile şi nu prea memorabile, poate cu excepţia celei care dă şi titlul piesei. Totul condimentat cu numere dansante în genul revistei, care mai mult ţin acţiunea pe loc decât să o îmbogăţească. Faţă de alte operete puse în scenă de trupa Harag, aceasta nu ne-a impresionat.

Asta nu înseamnă că trupa nu şi-a pregătit bine spectacolul şi nu l-a lucrat cât s-a putut mai convingător, în ciuda slăbiciunilor textului. Regia lui Bessenyei Istvan s-a menţinut pe o linie clasică, sigură, fără să vrea să epateze, ceea ce e de regulă un lucru bun, şi a lăsat actorii să apese pe momentele comice. Ananmaria Manfredi a pregătit trupa în privinţa interpretării muzicale şi a condus orchestra de acompaniament, iar Gabriela Tănase s-a ocupat de coregrafie. Scenografa Fornwald Greti a gândit un decor funcţional, tablourile succedându-se cu uşurinţă. O reuşită indiscutabilă sunt costumele realizate de Szabo Anna, într-un spectacol în care aspectul vestimentar are o importanţă mai mare ca în alte ocazii.

Bogar Barbara e o prezenţă plăcută în rolul principal feminin, inclusiv în episoadele de travesti, şi cântă bine, iar partenerul ei, Frumen Gergo, ţine o linie sobră, fără excese. Ceva mai şarjat, dar în spiritul rolului, evoluează Kovacs Nikolett, în timp ce Peter Attila Zsolt şi Kanyadi Szilard sunt simpatici jucând cuplul de detectivi ajunşi până la final rivali, iar Nagy Orban intră de minune în partitura de sponsor fraier al acestora. Rappert-Vencz Gabor e scorţos în rolul tatălui fetei (a devenit de curând tată şi în viaţa reală), iar Kovacs Eva şi Gal Agnes sunt apariţii feminine colorate. În roluri secundare mai apar Bandi Johanna, Varga Sandor, Poszet Nandor, Zakany Mihaly, Bodea Tibor, Marosszeki Tamas, Laszlo Zita, Nagy Aniko şi Sandor Anna.

Poate cele mai izbutite momente le oferă scenele de dulce complicitate între cele două eroine feminine, jucate de Barbara şi Niki, iar finalul reuşeşte să prindă tensiunea construită meşteşugit de cei doi autori într-un punct culminant izbutit. E un spectacol bun pentru o seară relaxantă la teatru.

Vasile Andreica
Sursă: Informaţia Zilei
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát