Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

Pe 14 noiembrie, de la ora 19:00, Trupa Harag György prezintă prima premieră a stagiunii curente, în regia lui Bocsárdi László. Regizorul distins cu patru premii UNITER montează pentru a cincea oară la Satu Mare, de această dată realizând premiera absolută în limba maghiară a piesei SOPRO – Șoapte din umbră de Tiago Rodrigues, în traducerea lui Szabolcs Király și Dálnoky Réka.

Tiago Rodrigues este actor, regizor, dramaturg și producător portughez. Este recunoscut internațional pentru modul în care dizolvă granițele dintre teatru și diverse realități, punând sub semnul întrebării raportarea noastră la fenomene sociale și istorice. De-a lungul întregii sale cariere a încercat să construiască punți între orașe și țări; este simultan gazdă și susținător al teatrului viu. În 2023 a fost numit director al Festivalului de la Avignon, cel mai important eveniment teatral și de artă performativă din lume. Premiera absolută a spectacolului SOPRO – Șoapte din umbră a avut loc pe 7 iulie 2017, la Festivalul de la Avignon. În timpul repetițiilor, autorul a adunat amintiri și anecdote teatrale de la Cristina Vidal, care a fost sufleur timp de 39 de ani la Teatro Nacional D. Maria II din Lisabona.

„Cineva mi-a atras atenția asupra lui Tiago Rodrigues după ce textul piesei a apărut în limba română. Am citit-o și m-a lovit în plin. Am simțit că acest text este extrem de personal pentru mine, pentru că mă ajută să analizez propria mea relație cu teatrul. Piesa este un strigăt disperat al autorului, care afirmă că cultura este în pericol, și exprimă acest lucru prin intermediul teatrului. Trăim o perioadă în care – la nivel global – simțim că cultura este împinsă în plan secund, iar cei care conduc lumea nu au interesul ca teatrul, cultura și arta să rămână puternice. Nu au nevoie de oameni care gândesc critic, ci de persoane care se lasă purtate de val și renunță la demnitatea lor. Tiago Rodrigues vorbește despre o situație în care teatrul nu mai există și încearcă să-i evoce spiritul. Astfel vorbește despre propria sa relație cu teatrul, iar gândurile lui rezonează cu sentimentele mele față de starea culturii. Fără cultură nu există umanitate, de aceea cred că acum este mult mai important să facem teatru decât acum jumătate de secol” – spune regizorul Bocsárdi László.

Când am citit această piesă printre propunerile lui Bocsárdi László– pe atunci doar în limba română, pentru că încă nu fusese tradusă în maghiară – am ales-o imediat. În primul rând pentru că în persoana lui Méhes Kati avem o actriță care poate da viață acestui rol, iar textul parcă strigă pentru ea. Cred că în sensul clasic și cel mai autentic al cuvântului, această piesă este un veritabil rol de răsplată pentru o actriță care și-a dedicat întreaga viață – și nu oricum – slujirii teatrului sătmărean. Nu întâmplător s-a gândit Bocsárdi să monteze tocmai la noi, iar eu am văzut potențialul piesei încă de la prima lectură. Textul vorbește – printre multe altele – despre modestie, despre lume prin intermediul teatrului, într-o manieră poetică, dar autoreferențială. Am simțit că acest spectacol poate deveni o metaforă a vieții pentru mulți – nu doar pentru oamenii de teatru! – și că poate dezvălui ceva și despre însăși Méhes Kati publicului nostru. M-am gândit și la alții care nu mai sunt printre noi – atât din personalul din culise, cât și dintre artiști. Vieți întregi dedicate teatrului ca misiune… Este un spectacol profund autobiografic, care vorbește despre lume, dar tematizează foarte puternic teatrul însuși – și ajunge la semnificații mult mai largi tocmai prin faptul că dezvăluie secrete din culise și vorbește despre modestia cu care cineva își dedică întreaga viață unei cauze. Nu se poate să nu simți cât de profund confesivă este această abordare și din partea regizorului. Sunt recunoscător că a ales să spună această poveste aici, la noi și prin noi. Sunt convins că, în ciuda autoreferențialității teatrale, piesa și spectacolul nu vorbesc doar despre noi, oamenii de teatru, și nici nu vorbesc doar pentru sine – ci pentru toți cei pentru care cultura, spiritul și o cauză servită cu modestie au valoare – o valoare care poate fi câștigată. Și pierdută...” – declară Bessenyei Gedő István, directorul artistic al Trupei Harag György.
Spectacolul aduce astfel un omagiu personalului modest și invizibil al teatrului. Regizorul Bocsárdi László dedică producția regizorului tehnic al Teatrului din Sfântu Gheorghe, Veres Edit, cu care colaborează de peste trei decenii.

În teatru, cu toții respirăm același aer. Tehnicieni, actori, spectatori – toți inspirăm același aer. Sufleorul este cel care respiră împreună cu actorii în fiecare clipă. Le urmărește atent fiecare gest și îi salvează atunci când sunt cei mai vulnerabili – când se blochează în text și rămân, ca oameni simpli, expuși în lumina reflectoarelor. Sufleorul este cel care rămâne în întuneric o viață întreagă. În acest spectacol, pentru prima dată în viață, sufleurul urcă pe scenă.
Distribuția: Méhes Kati, Szabó János Szilárd, Moldován Blanka, Nagy Csongor Zsolt, Orbán Zsolt, Diószegi Attila și Budizsa Evelyn. Dramaturg: Dálnoky Réka, decor: Bartha József, costume: Szőke Zsuzsi, light design: Bányai Tamás, mișcare scenică: Szabó Franciska, masca folosită în spectacol este realizată de Szabó János Szilárd, muzica: Bakk-Dávid László.
După premiera de vineri, spectacolul va fi prezentat sâmbătă pentru deținătorii abonamnetului Diószeghy Iván, iar duminică pentru abonamentul Nyiredi Piroska, ambele reprezentații începând de la ora 19:00. Bilete pentru premieră și reprezentațiile următoare sunt disponibile în număr foarte limitat.