Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

    Piesa „Manka" a fost publicată în volum în 2006 la Cluj şi este pusă în scenă pentru prima oară la Satu Mare, după un laborios proces de repetiţii în care autorul nu a lăsat nimic la voia întâmplării şi a construit un spectacol foarte modern, plin de referinţe textuale, proiecţii multimedia, schimbări de planuri, ieşiri din rol, atenţia sa extinzându-se inclusiv asupra marcării accentelor emoţionale din text în titrarea realizată de Ágnes Tamás pentru publicul român. Într-o dezbatere care a urmat unei avanpremiere, Hatházi András spunea că a dorit să evoce în montarea sa teatrul german contemporan, cu trimitere la tradiţia lui Brecht, şi într-adevăr găsim în spectacol multe din clişeele obişnuite la Brecht, inclusiv inserturi muzicale care comentează, adesea sarcastic, acţiunea. Este un spectacol doct, de expert, dar destul de eterogen şi încărcat pentru spectatorul mediu. Pentru actori e un examen de virtuozitate, pe care aceştia îl trec cu brio.

 

Tragedia neiertării

 

    Atmosfera piesei aminteşte de serialul „Twin Peaks”. Acelaşi amestec între real, ideatic şi supranatural, punctat cu texte biblice, şi un decor minunat amenajat de Cristian Gătina, în care uşile sunt doar pretexte de izolare a personajelor (şi vor fi dărâmate, simbolic, în punctul culminant al dramei).

    Foarte pe scurt, povestea: într-o curte închisă locuiesc profesorul Dénes, aparent burlac, rivalul său de şah Aladár şi Manka, aparent soţia lui, o prezenţă spectrală, psihotică, muncitorul Jancsi, aparent fiul lui Aladár, şi soţia lui, Nusika (singura fiinţă pură din această cloacă de secrete), vecina Jolán, gură spartă, şi fiul ei Rudi, făcut cu unul din bărbaţii din curte, veţi vedea la spectacol care din ei. Aparent totul e bine, Dénes şi Aladár joacă zilnic aceeaşi partidă de şah, dar într-o nefericită zi Dénes mută altfel şi întreaga şandrama se prăbuşeşte, rivalităţile şi ranchiunele erup şi în cele din urmă se lasă cu sânge. Detaliile vă lăsăm să le descoperiţi pe scena Casei de Cultură, unde publicul trăieşte acest thriller psihologic la doi paşi de actori.

Fotografie: Czinzel László

Gaál Gyula şi Sándor Anna

    Kovács Nikolett este Manka şi înfioară prin asumarea totală a unui suflet devastat, monologul ei bazat pe Cântarea Cântărilor fiind unul din punctele esenţiale din spectacol. În contrapondere, Bogár Barbara face un joc foarte strâns, disimulând durerea Jolánkăi după un sarcasm bine strunit, delicios, unul din cele mai bune roluri ale actriţei. Sándor Anna oferă un recital de dicţie şi o ingenuitate copilăroasă în partitura bietei Nusika, abuzată de toată lumea. Gaál Gyula construieşte gradat caracterul de vulcan pregătit de erupţie al (aparent) liniştitului Dénes, care nu mai face faţă firului deşirat al dezvăluirii tainelor lui. Kányadi Szilárd, după multe personaje spâlcuite, oferă o prestaţie robustă, viscerală, în rolul naivului şi bine intenţionatului Jancsi. Marosszéki Tamás este crisparea întruchipată desenându-l pe sfârşitul Aladár, căruia lumea i se surpă accelerat. Poszet Nándor face un joc colorat, uşor şarjat, intrând în psihicul chinuit al lui Rudi.

    E un spectacol solicitant, dar care răsplăteşte efortul tuturor. Poate oferi noi înţelegeri cu fiecare (re)vizionare.

 

Vasile Andreica