• Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
14. martie, 2017.
Erori în cascadă într-o zi dintre cele mai nebune - critica lui Mircea Morariu

Shakespeare nu a fost nici pe departe singurul care a preluat modelul piesei dramaturgului antic, acelaşi Haig Acterian evidenţiind detaliul că acesta a fost folosit, între alţii, de Molière şi de Regnard. Exegetul român ne explică şi motivul popularităţii respectivului pattern. „Scenariul său simplu şi ingenios, clădit pe încurcături groteşti şi neprevăzute, are avantajul de a putea fi jucat oricând şi oriunde”.

Shakespeare nu avea nici 30 de ani atunci când a scris Comedia erorilor, o piesă despre care mai toţi exegeţii spun că îşi află modelul evident în Menaechmi a lui Plaut. Scriere ce i-a oferit dramaturgului aflat încă în formare patternul unei teme clasice „pe care se pot înjgheba uşor diferite aventuri comice” (Haig Acterian).

Fotografie: Czinzel László

În comentariul lui asupra comediei lui Shakespeare, Haig Acterian merge însă mult mai departe, detaliind cu minuţie modificările şi îmbunătăţirile aduse de acesta modelului pus la dispoziţie de piesa lui Plaut. În clasica lui monografie, exegetul român al lui Shakespeare ajunge la concluzia potrivit căreia „Comedia erorilor indică o atitudine personală prin versurile citate (de Acterian, în capitolul dedicat piesei din carte - n.m. M.M.) şi prin alte intercalări aproape feminine, nuanţe preţioase şi noi în opera poetului”. Haig a formulat această concluzie după ce, numai cu câteva rânduri mai sus, făcuse observaţia că „de la lirismul lui Antipholus din Syracusa până la cel al lui Romeo nu e decât un salt psihologic, o superioritate a viziunii personajului Romeo, o desăvârşire a mijloacelor de expresie şi a adecvării lor unui material mult mai potrivit”.

Fotografie: Czinzel László

Andrzej Žurowski, un exeget polonez mai apropiat de vremurile noastre, observă şi el că „farsa aceasta oscilează între Plaut şi commedia dell’arte”. Însă ne şi reaminteşte că Shakespeare fiind „un autor genial” a fost, chiar şi în vremea tinereţii lui creatoare, mult mai mult decât un simplu imitator. În Comedia erorilor el s-a slujit de optica dublă, adică de „arta de a privi totul în mai multe dimensiuni simultane”, „arta magică de dezvălui peisajul părţii nevăzute a Lunii, ascuns privirii omeneşti”. Žurowski subliniază că “ extraordinarul acestei duble optici în Comedia erorilor constă în faptul că este o farsă arhiamuzantă despre acea stilistică a commediei dell’arte plautiene, o explozie de râs asemenea unui foc de artificii şi - totodată - sub stratul ei de la suprafaţă, fără să umbrească câtuşi de puţin feeria comicului, creşte neliniştea unor întrebări elementare. Mai exact care eu sunt eu. Întrebări despre noi înşine, despre identitatea noastră”.

Fotografie: Czinzel László

Toate aceste însuşiri de esenţă superioară se regăsesc în doze farmaceutic potrivite de regizorul Bocsárdi László în spectacolul montat cu o parte dintre actorii ce compun, la ora actuală, Compania „Harag György” a Teatrului de Nord din Satu Mare. Cine sunt eu?, se întreabă în montarea lui Bocsárdi nu doar cei doi Antipholus excelent, cu forţă, cu dramatism, dar şi cu mare încărcătură comică jucaţi de sătmăreanul Nagy Csongor Zsolt şi de actorul invitat Diószegi Attila. Aceeaşi întrebare şi-o pun şi cei doi Dromio, savuros aduşi în scenă, în forma commediei dell’arte rafinate, de Orbán Zsolt şi de Bodea Tibor. Întrebări asemănătoare îşi pun şi Adriana, soţia lui Antipholus din Efes, şi tandră, şi înversunată deopotrivă în interpretarea lui Moldován Blanka, şi Luciana, la rându-i marcată de dubla perspectivă, jucată de Budizsa Evelyn, şi Egeon şi Emilia, interpretaţi de Rappert-Vencz Gábor, respectiv de Méhes Kati. Într-o bine cumpănită viziune dublă îl vedem până şi pe Solinus, regele-dictator din Efes, adus în scenă, la începutulk şi la sfârşitul reprezentaţiei de Kovács Nikolett.
Evoluţiile celorlalte personaje sunt în asemenea chip îndrumate de regizor tocmai spre a potenţa dramatismul întrebării. Fără a sacrifica sub nici o formă comicitatea intrinsecă a piesei shakespeariene, dată de extraordinara capacitate a impresiei de surpriză, de ieşire din cadrele firescului, de saltul într-o lume ieşită din ţâţâni. Îi am în vedere când spun asta pe actorii Frumen Gergő, Nagy Orbán, Nagy Tamás, Keresztes Ágnes, dar şi pe Ferenczik György, Balogh Géza, Budai József, Peles Marco Roberto. Meritul lor şi al regiei lui Bocsárdi László fiind acela de a fi revelaţi şi ca individualităţi creatoare, dar şi la nivelul condiţiei de trupă. Cu un joc organic, coagulat, foarte bine centrat pe idee.

Fotografie: Czinzel László

Regizorul, deja experimentat în montări cu piesele lui Shakespeare - reamintesc, în treacăt, montări precum Romeo şi Julieta (2003), Cymbeline (2005), Regele Lear (2007), Neguţătorul din Veneţia (2010) Hamlet (2014) -, face din Comedia erorilor un fel de Ziua cea mai nebună. Căci succesiunea de întâmplări şi variaţiuni pe tema identităţii se subordonează ideii de salvare de la o nedreaptă execuţie a lui Egeon. Tocmai de aceea pe una dintre marginile decorului esenţializat semnat de Bartha József (o cutie din lemn, amintind de scenografiile din vremea lui Shakespeare, cutie) se află un cronometru.

Teatrul de Nord din Satu Mare- Compania Harag György-COMEDIA ERORILOR de William Shakespeare; Traducerea şi dramaturgia: Regia: Bocsárdi László ; Decoruri: Bartha József; Costume: Kiss Zsuzsanna; Light design: Bányai Tamás; Compozitor: Boros Csaba; Cu: Kovács Nikolett, Rappert Vencz Gábor, Diószegi Attila, Nagy Csongor Zsolt, Orbán Zsolt, Bodea Tibor, Bessenyei István, Nagy Orbán, Frumen Gergő, Varga Sándor, Nagy Tamás, Méhes Kati, Moldován Blanka, Budizsa Evelyn, Keresztes Ágnes, Ferenczik György, Balogh Géza, Budai József, Peles Marco Roberto; Data reprezentaţiei: 5 martie 2017.

În comentariul lui asupra comediei lui Shakespeare, Haig Acterian merge însă mult mai departe, detaliind cu minuţie modificările şi îmbunătăţirile aduse de acesta modelului pus la dispoziţie de piesa lui Plaut. În clasica lui monografie, exegetul român al lui Shakespeare ajunge la concluzia potrivit căreia „Comedia erorilor indică o atitudine personală prin versurile citate (de Acterian, în capitolul dedicat piesei din carte - n.m. M.M.) şi prin alte intercalări aproape feminine, nuanţe preţioase şi noi în opera poetului”. Haig a formulat această concluzie după ce, numai cu câteva rânduri mai sus, făcuse observaţia că „de la lirismul lui Antipholus din Syracusa până la cel al lui Romeo nu e decât un salt psihologic, o superioritate a viziunii personajului Romeo, o desăvârşire a mijloacelor de expresie şi a adecvării lor unui material mult mai potrivit”. Andrzej Žurowski, un exeget polonez mai apropiat de vremurile noastre, observă şi el că „farsa aceasta oscilează între Plaut şi commedia dell’arte”. Însă ne şi reaminteşte că Shakespeare fiind „un autor genial” a fost, chiar şi în vremea tinereţii lui creatoare, mult mai mult decât un simplu imitator. În Comedia erorilor el s-a slujit de optica dublă, adică de „arta de a privi totul în mai multe dimensiuni simultane”, „arta magică de dezvălui peisajul părţii nevăzute a Lunii, ascuns privirii omeneşti”. Žurowski subliniază că “ extraordinarul acestei duble optici în Comedia erorilor constă în faptul că este o farsă arhiamuzantă despre acea stilistică a commediei dell’arte plautiene, o explozie de râs asemenea unui foc de artificii şi - totodată - sub stratul ei de la suprafaţă, fără să umbrească câtuşi de puţin feeria comicului, creşte neliniştea unor întrebări elementare. Mai exact care eu sunt eu. Întrebări despre noi înşine, despre identitatea noastră”. Toate aceste însuşiri de esenţă superioară se regăsesc în doze farmaceutic potrivite de regizorul Bocsárdi László în spectacolul montat cu o parte dintre actorii ce compun, la ora actuală, Compania „Harag György” a Teatrului de Nord din Satu Mare. Cine sunt eu?, se întreabă în montarea lui Bocsárdi nu doar cei doi Antipholus excelent, cu forţă, cu dramatism, dar şi cu mare încărcătură comică jucaţi de sătmăreanul Nagy Csongor Zsolt şi de actorul invitat Diószegi Attila. Aceeaşi întrebare şi-o pun şi cei doi Dromio, savuros aduşi în scenă, în forma commediei dell’arte rafinate, de Orbán Zsolt şi de Bodea Tibor. Întrebări asemănătoare îşi pun şi Adriana, soţia lui Antipholus din Efes, şi tandră, şi înversunată deopotrivă în interpretarea lui Moldován Blanka, şi Luciana, la rându-i marcată de dubla perspectivă, jucată de Budisza Evelyn, şi Egeon şi Emilia, interpretaţi de Rappert-Vencz Gábor, respectiv de Méhes Kati. Într-o bine cumpănită viziune dublă îl vedem până şi pe Solinus, regele-dictator din Efes, adus în scenă, la începutulk şi la sfârşitul reprezentaţiei de Kovács Nicolett. Evoluţiile celorlalte personaje sunt în asemenea chip îndrumate de regizor tocmai spre a potenţa dramatismul întrebării. Fără a sacrifica sub nici o formă comicitatea intrinsecă a piesei shakespeariene, dată de extraordinara capacitate a impresiei de surpriză, de ieşire din cadrele firescului, de saltul într-o lume ieşită din ţâţâni. Îi am în vedere când spun asta pe actorii Frumen Gergö, Nagy Orbán, Nagy Tamás, Keresztes Ágnes, dar şi pe Ferenczik György, Balogh Géza, Budai József, Peles Marco Roberto. Meritul lor şi al regiei lui Bocsárdi László fiind acela de a fi revelaţi şi ca individualităţi creatoare, dar şi la nivelul condiţiei de trupă. Cu un joc organic, coagulat, foarte bine centrat pe idee. Regizorul, deja experimentat în montări cu piesele lui Shakespeare - reamintesc, în treacăt, montări precum Romeo şi Julieta (2003), Cymbeline (2005), Regele Lear (2007), Neguţătorul din Veneţia (2010) Hamlet (2014) -, face din Comedia erorilor un fel de Ziua cea mai nebună. Căci succesiunea de întâmplări şi variaţiuni pe tema identităţii se subordonează ideii de salvare de la o nedreaptă execuţie a lui Egeon. Tocmai de aceea pe una dintre marginile decorului esenţializat semnat de Bartha József (o cutie din lemn, amintind de scenografiile din vremea lui Shakespeare, cutie) se află un cronometru. Teatrul de Nord din Satu Mare- Compania Harag György-COMEDIA ERORILOR de William Shakespeare; Traducerea şi dramaturgia: Regia: Bocsárdi László ; Decoruri: Bartha József; Costume: Kiss Zsuzsanna; Light design: Bányai Tamás; Compozitor: Boros Csaba; Cu: Kovács Nicolett, Rappert Vencz Gábor, Diószegi Attila, Nagy Csongor Zsolt, Orbán Zsolt, Bodea Tibor, Bessenyei István, Nagy Orbán, Frumen Gergö, Varga Sándor, Nagy Tamás, Méhes Kati, Moldován Blanka, Budisza Evelyn, Keresztes Ágnes, Ferenczik György, Balogh Géza, Budai József, Peles Marco Roberto; Data reprezentaţiei: 5 martie 2017

Citeste mai mult: adev.ro/omsbtq
Shakespeare nu avea nici 30 de ani atunci când a scris Comedia erorilor, o piesă despre care mai toţi exegeţii spun că îşi află modelul evident în Menaechmi a lui Plaut. Scriere ce i-a oferit dramaturgului aflat încă în formare patternul unei teme clasice „pe care se pot înjgheba uşor diferite aventuri comice” (Haig Acterian).

Citeste mai mult: adev.ro/omsbtq
Shakespeare nu avea nici 30 de ani atunci când a scris Comedia erorilor, o piesă despre care mai toţi exegeţii spun că îşi află modelul evident în Menaechmi a lui Plaut. Scriere ce i-a oferit dramaturgului aflat încă în formare patternul unei teme clasice „pe care se pot înjgheba uşor diferite aventuri comice” (Haig Acterian).

Citeste mai mult: adev.ro/omsbtq
Shakespeare nu avea nici 30 de ani atunci când a scris Comedia erorilor, o piesă despre care mai toţi exegeţii spun că îşi află modelul evident în Menaechmi a lui Plaut. Scriere ce i-a oferit dramaturgului aflat încă în formare patternul unei teme clasice „pe care se pot înjgheba uşor diferite aventuri comice” (Haig Acterian).

Citeste mai mult: adev.ro/omsbtq
Shakespeare nu avea nici 30 de ani atunci când a scris Comedia erorilor, o piesă despre care mai toţi exegeţii spun că îşi află modelul evident în Menaechmi a lui Plaut. Scriere ce i-a oferit dramaturgului aflat încă în formare patternul unei teme clasice „pe care se pot înjgheba uşor diferite aventuri comice” (Haig Acterian).

Citeste mai mult: adev.ro/omsbtq
Shakespeare nu avea nici 30 de ani atunci când a scris Comedia erorilor, o piesă despre care mai toţi exegeţii spun că îşi află modelul evident în Menaechmi a lui Plaut. Scriere ce i-a oferit dramaturgului aflat încă în formare patternul unei teme clasice „pe care se pot înjgheba uşor diferite aventuri comice” (Haig Acterian).

Citeste mai mult: adev.ro/omsbtq
Mircea Morariu
Sursă: http://adevarul.ro/cultura/teatru/eroriin-cascada-intr-o-zi-cele-mai-nebune-1_58c7633c5ab6550cb84e9304/index.html
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát