• Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
30. martie, 2013.
“Năzdrăvanul occidentului”, un tur de forţă pentru trupa Harag György

Cea mai recentă premieră a trupei maghiare "Harag Gyorgy" de la Teatrul de Nord a fost lansată chiar în seara meciului de fotbal între Ungaria şi România, în plină înflorire a cultului Sabinei, deci într-un moment prea puţin propice pentru teatru. Dar cei care vinerea trecută au preferat să petreacă mai bine de trei ore în fotoliile Sălii Mari, ignorând fotbalul sau trâmbiţatul interviu cu vedeta zilei, au toate motivele să se felicite: au asistat la un spectacol de zile mari. (Vasile Andreica)

"Năzdrăvanul occidentului" este o variantă de traducere interesantă pentru piesa irlandezului John Millington Synge, intitulată în engleză "The Playboy of the Western World", pentru ca în maghiară "playboy"-ul să devină, literal, campion mondial. Iată cu ce provocări ne întâlnim încă de la biata redare a titlului. Iar ele continuă şi cresc mereu şi mereu. E un text dificil din toate punctele de vedere, care cere o lectură regizorală atentă şi actori care să poată întrupa tensiunea unei situaţii cu valoare simbolică mare. Trupa sătmăreană s-a ridicat la înălţimea momentului.

Fotografie: Czinzel László
Christy Mahon şi mironosiţele


Patimile Domnului Christy Mahon

La premiera din 1907 de la Abbey Theatre din Dublin s-a iscat un scandal monstru, pornit de naţionaliştii irlandezi care s-au simţit extrem de lezaţi de radiografia nemiloasă pe care tânărul dramaturg o făcea "satului strămoşesc", idol al tuturor patrioţilor de carton din toată lumea. Întreaga nimicnicie a Irlandei rurale, cu beţivii ei cronici, plină de superstiţii şi vicii îmbrăcate în cuvioşenie catolică de faţadă, un mediu nămolos în care spiritele tari se afundă vrând-nevrând, este adusă pe scenă şi în ochii tuturor celor care mai vor să creadă în mitul "ţăranului pur".
Fotografie: Czinzel László

Cele trei acte au loc într-o singură locaţie: spelunca lui Michael James dintr-un cătun ordinar al comitatului Mayo, unde roboteşte tânăra fiică a crâşmarului, Pegeen Mike, şi visează la un bărbat adevărat, că logodnicul ei, Shawn Keogh, e un molâu taliban care numai cu popa Reilly e-n cap. Lumea ei, şi a satului întreg e dată peste cap de sosirea unui tânăr frumuşel, Christy Mahon, cu aureolă de fugar, căci, zice el, sătul de oprimare, şi-a exercitat dreptul la libertate şi i-a ars lui taică-su o sfântă de sapă în cap de l-a despicat tot, iar de două săptămâni fuge de braţul legii. Pegeen e topită toată, văduva Quinn, cu aerul ei de vrăjitoare, l-ar vrea pentru ea, bărbaţii satului îşi amintesc şi ei vremile "când erau tineri feciori", femeile îl divinizează, legenda creşte, prin actul 2 deja au apărut imnuri sfinte despre Domnul Christy şi poveşti ca prin Proloage despre vindecări miraculoase, iar bietul Shawn, total dominat, e gonit ca un şoarece.

Fotografie: Czinzel László

Toate bune şi frumoase, dar tatăl eroului n-a murit, deşi are capul bine altoit. Ajunge în sat căutându-şi odrasla şi nu-i prea vine a crede că neisprăvitul pe care-l ştia - pe care l-a creat el însuşi supralicitând autoritatea paternă, după principiul împământenit "eu te-am făcut, eu te omor" - a devenit zeul locului şi îi bate pe toţi la cursa cu obstacole. Întreg actul final e o luptă disperată între tată şi fiu, o ciocnire a eurilor în care nimeni nu vrea să cedeze, iar "opinia publică" îl răstigneşte la propriu pe Christy după ce şi-a văzut idolul demascat. În cele din urmă eroul, dezlegat de dragostea bietei Pegeen, sparge gardul şi iese (într-o libertate mitică, nirvanică, s-ar crede), iar restul, trăind în cercul lor strâmt, refac graniţele şi cântă, întru amintire. Doar asta le rămâne. Şi butoiul de whisky, desigur.

Fotografie: Czinzel László


Un joc strâns într-un decor fabulos

Scenografa Dobre-Kothay Judit creează o lume stranie, de cimitir de suflete, cu chepenguri din care oamenii apar ca nişte duhuri subpământene, un decor puternic, amintind de "Zona crepusculară", cu mult fum şi lăsând o senzaţie acută de claustrofobie. În lumea asta închistată evoluează actorii, sub mâna sigură a regizorului Balogh Attila, care apasă puternic pe scenele cheie şi ţine spectacolul într-un suspans care atinge cote paroxistice spre final.
În rolul lui Pegeen Mike, tânăra Sandor Anna dă un adevărat recital. Pe rând vehementă şi copilă, aspră şi dulce, bărbată şi muiere, actriţa trece prin stări cu o naturaleţe dezarmantă şi face un nou rol mare după Kattrin din "Mutter Courage". Marko Eszter, partea întunecată a binomului feminin în rolul văduvei Quinn, realizează o compoziţie bine gândită, cele două rivale ridicându-se la înălţimi patetice, duhuri ale locului. Excelent îşi compune abulicul personaj Kanyadi Szilard în rolul lui Shawn. Un minunat şi tragicomic trio de mironosiţe compun Rappert-Vencz Stella, Gal Agnes şi Nemethy Zsuzsa, cu un plus pentru aceasta din urmă în partitura mutei dintr-o dată vindecate. Plină de ironie prestaţia lui Bessenyei Istvan în rolul lui Michael James, acompaniat de Nagy Orban şi Marosszeki Tamas şi susţinut de un "cor" al ţăranilor alcătuit din Peter Attila Zsolt, Poszet Nandor, Nagy Tamas, Nagy Aniko, Varga Sandor şi Bandi Johanna.
Fotografie: Czinzel László

Tânărul Egger Geza şi veteranul Toth-Pall Miklos dau chip celor doi Mahon, Christy şi tatăl lui, cei în jurul cărora se desfăşoară drama. Duelul lor arată ca o răsturnare diabolică a parabolei fiului risipitor, ca o ilustrare a binomului dragoste-ură care ilustrează relaţia omului modern cu Dumnezeul biblic. Dacă Toth-Pall Miklos menţine o linie severă, rece, Egger Geza îşi construieşte gradual personajul, dându-i tot mai multă forţă, până la suprema afirmare de sine - prin renunţare - din final. E o prestaţie de actor campion, dacă ne e permisă o glosă pe marginea titlului maghiar. Iar micile şarje de pe parcurs au o scuză textuală: cui nu i s-ar sui la cap adulaţia unui sat întreg? După recitalul comic din "Reformatorii lumii", actorul arată, convingător, că ştie să joace şi dramă.

Fotografie: Czinzel László

E un spectacol lung (două pauze), pe alocuri greoi, dar îşi răsplăteşte din plin spectatorii. Pleci de la teatru mai bogat sufleteşte, şi cu noi întrebări despre condiţia umană. Merită să vă dedicaţi o seară acestei piese curajoase, pusă în scenă impecabil.

Vasile Andreica
Sursă: Informația Zilei
Linkuri
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát