Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

Scriem această sinteză vineri, dar în weekend ne mai aşteaptă două prezenţe importante: cele două spectacole ale Teatrului Odeon din Bucureşti şi “Scapin” pus în scenă de Silviu Purcărete la Debrecen, plus demonstraţiile de ventrilocie ale Crinei Zvobodă. Putem însă trage nişte concluzii, după 7 zile în care am fost prezenţi la marea majoritate a evenimentelor din festival.

Emblema oficială a festivalului

Cătălin Grigoraş, un actor fanatic

Cum altfel ai putea numi un om care joacă trei spectacole diferite în trei zile consecutive şi se menţine la acelaşi nivel înalt? Membru al trupei Teatrului “I.D. Sârbu” din Petroşani şi al Companiei “Become” din Sibiu, tânărul actor a jucat în spectacolul inaugural al festivalului, “Insomniacii” de Mimi Brănescu, alături de Mihai Alexandru şi Radu Botar, apoi şi-a asumat rolul complexatului Ionel din “Ultima haltă în paradis” de Valentin Nicolau, spectacol al teatrului din Petroşani regizat de Andrei Mihalache, iar în a treia seară a evoluat din nou alături de Mihai Alexandru în colajul de scenete comice “Ce-a ajuns România!?… Care România?”. 

Scenă din “Insomniacii”, spectacolul de deschidere

Prezenţă scenică impunătoare, joc nuanţat, dicţie foarte bună şi multă flexibilitate şi autoironie, calităţi care au contribuit la succesul spectacolelor şi i-au stimulat şi pe partenerii de scenă întru împlinirea actului teatral. Un sincer bravo lui Cătălin şi colegilor săi!

Merită menţionată prezenţa editorului şi dramaturgului Valentin Nicolau la festival, o personalitate incisivă, cu păreri radicale şi bine argumentate, un dramaturg ce a dat texte de largă respiraţie, cu un stil aproape de bogăţia barocului. Păcat că prea puţini oameni de litere din Satu Mare au dorit să-l cunoască.

“Văduva Karnyo”, un spectacol aproape de perfecţiune

Vechea şi aparent prăfuita comedie a lui Csokonai Vitez Mihaly, “Văduva Karnyo şi cei doi peţitori”, a avut parte de o montare minunată sub conducerea lui Keresztes Attila la Teatrul “Moricz Zsigmond” din Nyiregyhaza. Totul a fost la superlativ: conducerea regizorală, parodică, ludică şi pasionantă, asumată exemplar de actori, costumele de epocă gândite în spirit jucăuş de Bianca Imelda Jeremias, decorul maiestuos, ancestral am zice, dar plin şi el de umor, asamblat de Fodor Viola, la care s-a adăugat muzica live. A fost o încântare, unul din cele mai aplaudate spectacole ale festivalului, şi un prilej de a deplânge despărţirea neplăcută a regizorului de trupa Harag. Cel puţin reuşita proiectului “Szerelem” dă speranţe că Keresztes va mai lucra, cu bune rezultate, la Satu Mare.

Scenă din “Văduva Karnyo”, regia Keresztes Attila

Trebuie să remarcăm din nou seriozitatea şi pasiunea pentru teatru a trupelor de limbă maghiară: “D-ale carnavalului” s-a jucat fără nici cea mai mică tăietură, în regia lui Sorin Militaru, la Teatrul “Csiki Jatekszin” din Miercurea Ciuc, şi spectacolul a reuşit să transmită foarte mult din umorul amar al textului, cu toate avatarurile unei traduceri în care, inevitabil, comicul de limbaj se estompează, iar scenografia părţii secunde, cu atmosfera de luptă de tranşee “omnium contra omnes”, şi finalul războinic pe faţă au adăugat o notă inedită de tragism. Foarte bune au fost şi spectacolele studenţilor maghiari de la Târgu Mureş, iar premiera trupei Harag cu “Liselotte şi luna mai”, având-o pe Nemethy Zsuzsa în rolul titular, a fost primită cu multe aplauze de publicul prezent la Studio.

Scenă din “D-ale carnavalului”, regia Sorin Militaru, Teatrul Miercurea Ciuc

Prezenţe tonice de la Oradea

Actorii din Oradea au prezentat spectacole excelente în ultimii ani în festivalul sătmărean, atât sub egida Teatrului “Regina Maria”, cât şi în cadrul proiectului independent “Artemotion”. Anul acesta nu a făcut excepţie: Daniel Vulcu şi Georgia Căprărin au evoluat în “Bordel” de Gabriel Barylli, un spectacol sensibil despre relaţiile între sexe, iar Sebastian Lupu a oferit o comedie de esenţă tare alături de Richard Balint (“1000 de motive să te omor”) şi o piesă aspră despre iubire şi adevăr (“Buletinista”, alături de soţia sa, Mirela Niţă-Lupu). În weekend orădenii revin cu “20.000 de leghe sub mări”, pentru copii, de ziua lor.
Mai mulţi actori ai Teatrului orădean au contribuit şi la filmul “Rocker”, filmat în oraşul lor. Beneficiind de prestaţii expresive ale protagoniştilor (Dan Chiorean şi Alin State) şi de o apariţie interesantă a sătmărencei Silvia Török, proaspătă laureată UNITER, filmul are, din păcate, lacune scenaristice grave, pe care filmarea inspirată nu prea reuşeşte să le compenseze. Putea ieşi un film excelent din premisa proiectului lui Marian Crişan, un regizor altfel talentat şi nu lipsit de idei originale. Aşteptăm următorul.

Sebastian Lupu şi Richard Balint în “1000 de motive să te omor”

Instituţia recitalului actoricesc

“Fata din curcubeu”, renumitul recital al Taniei Popa pe un text foarte bun al Liei Bugnar, pus în scenă sub prestigioasa emblemă a Teatrului Naţional Bucureşti, ne-a demonstrat din nou ce înseamnă un actor în plină forţă creatoare şi de ce recitalul solo rămâne piatra de încercare şi confirmare a valorii actoriceşti. Tania a imprimat o energie aparte acestui show în care a pus mult suflet şi enorm de multă ştiinţă, dozând exemplar accentele, umorul, duioşia şi revolta şi dovedind calităţi vocale deosebite în melodiile ruseşti cu care a pigmentat povestea curvei de la cinema, victimă a unei lumi prea dure.

Scenă din “Fata din curcubeu” cu Tania Popa

La altă intensitate, Graţiela Bădescu a transformat haosul îndrăgostirii la feminin într-un recital interactiv fermecător (“Oracol”). Tot la recitaluri actoriceşti putem trece şi prestaţia lui Radu Botar şi Marian Negrescu în “Emigranţii” de Mrozek, într-un decor complex, dar cumva auster, montat de Klara şi Eliza Labancz. Cei doi au construit cu grijă tensiunea dintre două personaje total diferite, ajungând la intensităţi dramatice mai rar întâlnite în teatrul modern, unde joaca în jurul convenţiilor este la ordinea zilei.

Scenă din “Dragonul de aur”

Un asemenea spectacol jucăuş şi caleidoscopic au prezentat cinci actori ai Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ (Ingrid Robu, Corina Grigoraş, Cătălina Ieşanu, Ioan Paraschiv şi Cezar Antal) pe un text dificil (“Dragonul de Aur” de Roland Schimmelpfennig) pe care regia lui Cristian Ban l-a transformat într-un mozaic de situaţii şi trăiri jucate cu umor şi patimă de nişte actori îndrăgositţi de meserie. Prin cei asemenea lor teatrul are puterea să meargă mai departe.