• Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
16. martie, 2013.
“Ludas Matyi în Sătmar”, poveste veselă despre dreptate și iubire

La începutul lunii februarie, trupa Harag György a Teatrului de Nord a lansat un spectacol extrem de interesant, dedicat în primul rând copiilor, dar care s-a dovedit că are ce oferi tuturor vârstelor. Un basm maghiar clasic, comparabil cu “Dănilă Prepeleac” sau “Prâslea cel voinic”, a fost trecut prin mai multe filtre și a devenit o poveste pentru toate vârstele, despre iubire, putere și dreptate. (Vasile Andreica)

După cum spuneam și în cronica la “Răpirea sabinelor”, tradiția teatrală maghiară este profund marcată de adaptarea pentru publicul zilei a unor texte clasice. Povestea lui Matei Gâscanul (Ludas Matyi, cum e numele lui în original), scrisă de Fazekas Mihály la începutul veacului XIX ca un basm epic în versuri, a fost filtrată mai întâi de Móricz Zsigmond în veacul trecut, devenind astfel scenariu de teatru, iar apoi actorul și regizorul Bessenyei István, actualmente director artistic al trupei Harag, și-a adus și el contribuția originală. Astfel că, dacă ar fi să citim acum poemul lui Fazekas, am remarca imediat cât de localizată și îmbogățită a devenit acțiunea.

Două lucruri definesc versiunea domnului Bessenyei: integrarea lumii lui Matei în specificul local - cu tot ce înseamnă el: accent, dialect, folclor, port, etos etnic în general - și adăugarea unor personaje care dau și mai multă teatralitate textului: o iubită pentru Matyi și un șambelan pentru boier. Adăugiri care nu schimbă esența poveștii, dar aduc deschideri noi și îmbogățesc savoarea “sosului” scenic.

Fotografie: Czinzel László
Seniorul Dobrogi (Nagy Orban) şi “curtea” lui

Despre flăcăul isteț și baronul nătăfleț

“Ludas Matyi” e un basm îndrăgit de copiii maghiari, dar prea puțin cunoscut între cei români, așa că îl rezumăm pe scurt, așa cum l-a îmbrobodit versiunea domnului Bessenyei. Matyi, băiat sărac și liber, pleacă în lume, cu mândruța lui Eva cu tot, și cu niște gâște primite de la bătrâna-i bunică. Ajuns la târgul din Dobrog, dă de realitatea socială: baronul locului, seniorul Daniel, îi confiscă marfa, îi ia femeia și îi dă, pentru obrăznicie, 25 de curele peste fund. De ce? De-aia, că poate. Și de altfel se plictisește grozav la curte, între mesele copioase care i-au creat ilustrului moșier ditamai burdihanul.

Fotografie: Czinzel László

Evident, puterea nu e un afrodisiac pentru Eva, iubită devotată a flăcăului. Seniorul nu mai știe cum s-o convingă. Prilej bun pentru Matyi să-și pună în aplicare istețimea și ironia. I-a promis boierului o triplă revanșă, și se va ține de cuvânt. Mai întâi se dă drept arhitect italian venit să facă un castel demn de frumusețea noii domnițe. Rezultă primele 25 de lovituri, dureroase tare. Drept care nefericitul boier caută medic. Evident, îl află tot pe Matyi, care tratează durerea prin durere, cu a doua porție de 25 de lovituri. Disperat, baronul trimite potera după acest Robin Hood ungur, care-l mai păcălește o dată și bietul “nobil” stă benevol la ultima ciomăgeală, însoțită de o predică acidă despre dreptatea socială. Învins definitiv, ține să aibă ultimul cuvânt și le dă binecuvântarea celor doi tineri, înainte de a binevoi, aristocratic, să moară.

Nu suntem departe de absurdul din “Leonce și Lena”, combinat cu istețimea zăludă a lui Dănilă Prepeleac și comedia groasă a Evului Mediu italian. Totul garnisit cu muzică populară ca pe la noi, vorbit în dulcele grai al țăranilor unguri de pe la noi, cu dansuri populare autentice, cu voie bună, râs și antren de bună calitate. E un scenariu bine scris, tonic, hilar și nu lipsit de mesaj.

Fotografie: Czinzel László

Divertisment simplu, dar nu simplist

Față de alte montări pentru copii, cea de față strălucește prin simplitatea decorului, marcat doar de frânghiile ușor de împletit în diverse obiecte și situații (că doar e la modă teoria stringurilor), realizat de Barath Csaba. Trupa își așteaptă publicul în hol și îl conduce, într-o atmosferă de horă sătească, spre sală, unde jocul muzical se transformă firesc în joc teatral. Nimic forțat sau “prețios”, o simplitate deloc simplistă în regia lui Bessenyei Istvan, care încurajează actorii să se bucure de jocul lor și să-i molipsească și pe spectatori de hazul și morala textului.

În rolul lui Matyi, Marosszeki Tamas e minunat în avatarul italian și convingător în rest, schimbând registrele cu naturalețe. Greutatea comicului cade pe Nagy Orban, care știe s-o poarte cu demnitate, ca și burta uriașă, și face un rol memorabil întruchipându-l pe antipaticul baron. Tot el a gândit și coregrafia, dar ca actor arată valențe frumoase și nu se teme de un ridicol deșănțat când situația o cere. Bandi Johanna e o zână blondă amuzată cu ținută de Julieta, în rolul stereotipic al Evei, și îi vine bine partitura. Gaal Gyula întruchipează imaginea slujbașului yesman Kobak, dar parcă nu dă tot ce se putea în rol, cel puțin în reprezentația văzută de noi. E comic tare în seriozitatea lui însă. Revine pe scenă doamna Mehes Kati în rolul bunicii, Laszlo Zita e haioasă în travestiul “scutecarei” Sara, Kovacs Eva și Poszet Nandor sunt hilari în neînsemnata lor prezență, iar Peter Attila Zsolt ar face un show excelent cu Gaal în gen “Stan și Bran” dacă ar dori. Dansatori sunt Szarvas Botond, Gati Gabor, Kosa Krisztian, Belbe Sebastian Emil, coordonați de Szarvas Karoly, iar muzicanții sunt Bertok Bela, Fejer Kalman, Margit Tamas Tiberiu, Dula Andras.

Fotografie: Czinzel László

E un spectacol “de copii” bun și la adulți (aviz secției române!), la care se râde, se visează, se aplaudă, un mijloc bun de apropiere de cultura maghiară. În acest sens, repetăm: secretara artistică Tamas Agnes face o treabă minunată, esențială, traducând textele în română, iar acum a redat cu mare savoare dialectul țărănesc, traducerea de pe ecran fiind ea însăși un spectacol, mai ales când pe scenă Matyi se prostea “all’italiana”. Bravo, draga noastră! Acestea sunt gesturi de adevărat spirit multicultural, făcute cu multă muncă, demne de respect. Fără ele poate nici această cronică n-ar fi existat... cel puțin până când uniunea prietenilor maghiari nu oferă cursuri gratuite în care noi, românii fără apetențe naționaliste, să le putem învăța liber limba și bagajul cultural, pe care prea și le țin pentru ei.

Vasile Andreica
Sursă: Informația Zilei
Linkuri
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát