• Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
Sepsiszentgyörgyi Tamási Áron Színház
spacer
I. L. Caragiale
D’ale carnavalului
Un scenariu de Parti Nagy Lajos după traducerea lui Réz Pál
Traducător: Réz Pál
spacer
spacer
Galerie foto: karnebal
Distribuţie
Nae Girimea, frizer şi subchirurg:Pálffy Tibor
Iancu Pampon:Mátray László
Mache Răzăchescu, ce-i mai zice şi „Crăcănel”:Erdei Gábor
Un catindat la percepţie:Nagy Alfréd
Iordache, calfă la Girimea:Szakács László
Un ipistat:Nagy József
Didina Mazu:Kicsid Gizella
Miţa Baston:D. Albu Annamária
Un chelner:Márton Lóránt
Regizor: Alexandru Dabija
Decorul: Bartha József
Costumele: Bagoly Zsuzsa György Eszter
Scenariu: Parti Nagy Lajos
Dramaturg: Láng Zsolt
Traducător: Réz Pál
Regizor tehnic: Veress Zsóka
Sufleor: Dobra Mária Magdolna
Asistent de regie: Zakariás Zalán
Premieră:11. 12. 2009.
Durata spectacolului cca. 170 minute (2 pauza).
Prezentare

Prin încurcături amoroase, înşelăciuni, gelozii şi o mulţime de situaţii confuze izvorâte din corupţia veacului D'ale carnavalului demască şi satirizează toate defectele societăţii bucureştene din a doua jumătate a secolului 19. Acţiunea se petrece într-o frizerie şi după aceea într-o sală de bal de la periferie, iar personajele sunt exemple tipice ale acelei societăţi care, deşi încearcă să aibă atitudini franţuzeşti, şi-au ales din civilizaţia occidentală doar parfumul ieftin cu care încearcă să-şi ascundă mitocănia. Despre actualitatea lui Caragiale regizorul afirmă: „Trăim un sentiment de derută, o formă de delir zi de zi. Că e politic, că e social, că-i economic, este un sentiment de derută continuă, de lipsă de orizont sau de direcţie. Nu ştim exact în ce parte mergem, dar vorbim şi vorbim încontinuu, peste toată dilema noastră – şi asta e specific nouă, românilor – se aşează o mare de vorbe. Acum trăim şi alegerile. Alegerile sunt, în continuare, un spectacol perfect de Caragiale.”

Ca în cazul oricărei piese strâns legată de mediul social despre care povesteşte, textele lui Caragiale sunt foarte greu de tradus în orice altă limbă. Pe lângă situaţiile şi personajele comice, sursa cea mai importantă a comicului din piesele acestui mare scriitor este limbajul complex, care caracteriza de fapt Bucureşti-ul sfârşitului de secol 19, ce păşea brusc pe calea dezvoltării. Este un limbaj ciudat, o românească turcită, grecită, sau franţuzită, un limbaj, care este greu, dacă nu imposibil, de tradus în orice altă limbă. În realizarea spectacolului trupa Teatrului “Tamási Áron” a folosit un text adaptat de poetul maghiar Parti Nagy Lajos, după traducerea lui Réz Pál. Textul lui Parti este plin de invenţii lingvistice rafinate, care reuşeşte să introducă în textul lui Caragiale devierile specifice ale limbii maghiare contemporane, anglicizată şi ea, combinându-le cu succes cu figurile de stil franţuzeşti ale textului original, creând astfel un limbaj uluitor, ce reuşeşte să se adapteze şi comicului, dar şi satirei sociale din piesă.

  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát